Elena Staicu - VIAŢA DE DINCOLO DE ŞOAPTE

Viaţa de dincolo de şoapte

Respiră văzduhul din sufletul meu,
Privesc prin ferestre de timp…
Gândesc la faptul că am rămas doar Eu
În Spaţiul eternului Olimp !

Tac şi-ascult vântul ce cântă,
E-un vers venit din alte zări,
O frunză în îmbrăţişarea vântului 
se-avântă
“Nimicul”păşeşte-n lumea mea
Din alte ţări…

Trăiesc şi cred în mine,
În acest univers de sentimente,
Te aştept Eternitate doar pe tine
Să-ţi vorbesc liber,
Fără atâtea complimente;
Sunt trup făcut în lut de-acum,
“Nimic” 
îmbinat cu “Nimicul” ce-l aştept,
Sunt spirit rătăcit în labirint de fum…
Spirală de lumină ivită din al norilor piept;

Sunt năluca nopţilor târzii,
Sunt aer, pământ, apă şi foc,
Sunt ocean de vise şi iluzii,
Sunt esoteric pretutindeni
Căci nicăieri nu mai am loc;

Ce haine port? 
Dar nu mai am haine…
Ce gândesc în secret? 
Nu mai am taine…
Ce-am fost? Ce-am devenit?
O iubire-n amintire şi un nume
Ca un mit!

Ce-am luat aici, dincoace cu mine?
Doar suflul iubirii de la tine…
Cu ce-mi astâmpăr dorul de oameni?
Cu gândul că cei dragi m-or pomeni!

Respiră vazduhul din sufletul meu,
Privesc prin ferestre de timp…
Gândesc la faptul că am ramas doar Eu
În Spaţiul eternului Olimp!

A fost cândva

A fost cândva frumos de tot,
Când ne iubeam cu dor aprins…
Acum ne-mbrăţişează amintiri ce pot
Să ne aducă o lacrimă care s-a stins…

A fost cândva în tinereţe, 
un timp, un loc de fericire…
A fost iar azi, 
nu a rămas decât un strop de nemurire,
Bezmetice gânduri aleargă spre acele plaiuri de noroc…
A fost ce-a fost şi nu se-ntoarce
Nimic din ce-a trăit inima în acel loc…

Duse-s toate de pe-acum,
Nimic nu-mi mai rămâne-n urmă,
Poate doar un pumn
De cenuşă, adunat în grabă,
 într-o urnă…

Şi alţii ne vor privi bizar,
Zâmbind uşor în colţul gurii,
Noi, cei ne ducem gândim iar
Că n-am trăit pentru alţii în zadar…
Şi că plecăm sperând
Cei care vin în urmă, că vor sădi Iubirea În locul Urii…

A fost cândva frumos de tot,
Când ne iubeam cu dor aprins…
Acum ne-mbrăţişează amintiri ce pot
Să ne aducă lacrima care s-a stins…

Iubire

Iubire, ce amăgitoare eşti…
Semeni cu iubirea desprinsă din poveşti,
Dar eşti cumplit de dureroasă,
Chiar dacă hainele cuvintelor….
Te fac frumoasă!

Lasă-mă


Lasă-mă să vin la tine,
Să stau în suferinţa ta,
Vreau să faci parte din mine
Să gust din lacrima-ţi grea
Lasă-mă să simt ce simţi şi tu,
Lasă-mă să-ţi ascult freamătu’
Să te ajut cum ştiu mereu
Lasă-mă să vin la tine –
Te cunosc doar Eu!

Vreau

Scaldă-ţi obrajii 
în apa venită din Rai
Dezbracă zarea 
şi îmbracă-te în hainele sale…
Mie doar o clipă din Veşnicie să-mi dai
Şi rubinul buzelor tale…
Vreau să-ţi presar flori în cale-
Mărgăritare şi pietre de râu…
Safire şi fire de grâu…
Vreau să-ţi scalzi ochii
În apa venită din Rai…
Mie dă-mi un sărut cald
Din florile ochilor tăi de Mai
Când îţi şoptesc în taină:”Mai stai!”

Amintirea ta


A m oprit o clipă undeva în sufletul meu,
Pentru că pe tine te-am purtat în gânduri mereu…
Pentru că pe tine te-am iubit cu adevărat
Pentru ca din dragostea ta m-am înfruptat…

Am oprit o clipă undeva în sine,
O vreme în care stăteam cu tine,
Un anotimp în care m-ai iubit 
doar pe mine…
Dacă ne-am revedea, ne-am mai ţine minte!

Chipul tău drag şi copilăros l-am păstrat,
Deşi acum eşti suflet maturizat,
Dar momentul unic de iubire…
L-am oprit într-o sclipire…

Doamne câţi ani au trecut,
Şi părul mi-a albit…
Dar sufletul umblă prin trecut,
Pentru că doar pe tine te-a avut
Şi te-a preţuit! 

pentru a comanda aceasta carte scieti un mail la chialdabyvass@yahoo.com sau la adresa de mail afisata in logoul acestui blog, unde sa va exprimati intentia de a cumpara, iar in cel mai scurt timp veti primi un mail prin care vi se va spune cum urmeaza sa intrati in posesia ei.