miercuri, 12 august 2009

VIAVGOR (versuri) - FRAGMENTE


Un fel de singurătate

În trepte, peste trepte,
teamă pentru teamă
frate
pentru frate
în nori peste senin.

se zice peste voi

limpede ascult.
Adam şi Eva

Să ştii că eu sînt Adam
să ştiu că tu eşti Eva
şi Abel este fiul meu
iar Cain fiul tău.

Mai tîrziu
Cain era fiul meu viu
şi Abel fiul tău mort.

Să ştii că eu sînt Adam
să ştiu că tu eşti Eva
şi Abel este fiul meu
iar Cain fiul tău.


Incertitudine

Anunţuri de viscol prudent.
Ne mişcam de mişcarea topită în noi,
abateri intruse plîngeau a zăpadă,
anesteziată de mult.

Ah! de mine tot de mine
m-am izbit de cer
aruncat mai mult înapoi
decît înainte.

Să fi avut cuprinderi de ani,
aş cînta pe morminte.

Strigăt întors

Totul venea 
să se-nghesuie în mine,
în culcarea florilor stoarse
de vlaga primitivităţii
şi atunci
(de ce atunci?)
te lipeai de solia turnului,
cel mai îndepărtat turn
şi revederea
fără cuvinte gonite
spre crengi
te rupea de molcomul nopţii
închisă o dată cu ploapele 
singurătăţii
în fîlfîirea tuturor crengilor
ce se uscau în tine
ca lăcomia morţii
de-a întrece ultimul strigăt;
de ce nu te opreai
cu înflorirea ochilor din păsări?
de ce recunoştinţa şovăia
ca într-o nepăsare a lumii
în graba întoarcerii?

...............................................................................................

Ecou

Se luptă
soarele cu privirile noastre
şi pînă acum
ninsoarea rozelor
nu ne-a acoperit.

Se-ntunecă
sălcile atîrnate în noroi
şi pînă acum 
cascadele ochilor
n-au încetat să curgă.

Se rup
socotelile funerare
şi pînă acum 
din plaiul sărutului
n-am cunoscut paşii.

S-a cîntat
ca o roată pribegind.

S-a cîntat
ecoul răspunsului veşnic
şi pînă acum 
roata pribegită
ne-a rămas străină.



Frică

Demult
cunoaşterea rumegată de noi,
prin noi la moara de timp,
de la prima coasă,
salvează de ieri înţelesuri
casele în vînt de demult
şi ce mai salvează?

Comori de comori nesurprinse în oaste
copaci noduroşi de lumină,
iarba aşezată de rouă-n oglindă
o mare verde aşezată la stele
şi astăzi.
....................................................................................................

Nouă

Mai tîrziu,
pe poeţi îi cuprinse
acel suflu de jar
şi nu-i mai puteam linişti,
se făcuseră mari.

Unii ne cîntau pe noi
cuprinşi de întristare
şi-n jocul lor mărunt
din corzi în corzi,
semnale.

Ne speriam:
limpezindu-ne ochii
(de ce vedem?)
eram pe braţe de flori
şi din braţe curgeau.

Pe pleoape
aveam greutaţi de monede
şi-atunci ni s-a făcut somn.


Sînt ani

Nu cunoaşteam zorile amorţite de vin
pe atunci
ierburile se tolăneau pustii
în ecoul de rouă.

Cu ape oprite de nuferi
şi bărci stacojii în plutire
mă ridicam din ani
măsurîndu-i prin ani.

Cu lutul din palme
n-aş fi ştiut da viaţă
dar îl aveam
măsluindu-l în viaţă.

Socoteam încercări doborîte
copaci veghindu-mi în mine
nu mai puteam:
sînt ani, sînt ani.

Mărturie

Mereu cu noi văzduh prelins
te ţii şi sameni
ploi şi stele.
Tu vezi că viaţa-i seacă,
dar tot ce vezi de sus,
mai sus
e mărturie pură laolaltă.

Ţi-am spus:
nu judeca doar cu ochii
şi nici nu bate
cui pe cui.
Vom fi copaci cu coajă dulce
ne vom iubi.


Regăsire

Ascultă ceasurile facerii
de tot
de flori, de rouă şi de pîine.
Nu-ţi cer ca timpul
să ne-ascute
ci,
cer ca tot ce-i vechi
acum ori mîine
pe veci să ne rămîie.

...............................................................................................

Banda spre geamurile sparte

Cu stânga în dreptul măsurii
Cu dreapta în stânga gurii
Se ridică mîinile în picioare 
Se arată cum, cît şi cine moare!

Ce linişte împerecheată cu noapte!
Ca într-un film fără sonor
Unde personaje teatrale chiar mor
Căzînd pe pămînt cu haine sparte.


Cucerirea lunii

Luna-i plină
sau e goală?
se-nchiriază?
loc de boală.

Cimitire-n sus
şi-n jos
nu ajung din VEST
la EST
ce povoară!

Oamenii curg
de orice fel
se-ntrec în idioţenii
şi se fac că nu-nţeleg?
Nu mai văd copaci
păduri sau lanuri
ci se întrec-n nevăzuturi
într-o lume de orbeci.

Luna-i singură, somată
informaţională, studiată,
să cuprindă omenirea
de Pământ ameninţată.

Biblia sare-n ajutor!
Dobitocii cred în alte,


Chelioşi şi zîmbitori
Fură, rîd
se poartă altfel
nu ne sînt de ajutor.
De vorbe mestecători
Sînt în vorbe storcături.


Cuţitul pe masă

Încremenită pădure!
Acoperit de buze dulci,
de ape.
Se-ndreaptă la stânga, la dreapta,
la mijloc par să se adune.
Cumplită-i durerea sărată de alţii
Şi nesupusă de instincte destrămate 
la ora de coasă.


Ceasul pe masă


E ora micţiunilor, ce dracu!
Ce mai contează Dumnezeu
Cînd voi păşiţi ca racu’?
Să fie ceasul încremenit
Vomînd ciudat pe masă?
Oh! nu s-au ghemuit
mulţumiţi de creieri.
Şi apărarea de-nceput,
cu mişunări rapide,
s-a strecurat în pori
în piele sau în sînge.


pentru a comanda aceasta carte scieti un mail la chialdabyvass@yahoo.com sau la adresa de mail afisata in logoul acestui blog, unde sa va exprimati intentia de a cumpara, iar in cel mai scurt timp veti primi un mail prin care vi se va spune cum urmeaza sa intrati in posesia ei.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu