Mai multe femei despre Paradisuri Inselatoare, iar un barbat ne indreapta catre Cafeneaua de nisip „Pe data de 3 iulie te astept la Bucuresti… Te rog sa ma anunti cand pleci din Iasi, pentru a sti cand pleci si cand ajungi… Cand ajungi in Bucuresti sa imi dai un telefon si te astept sa mergem la mine.” Aceasta au fost cateva din afirmatiile Domnului Mihail Gramescu, cel sub a carui coordonare s-a organizat dubla lansare de carte de la Sediul Uniunii Scriitorilor. La invitatia insistenta a sa, de a fi cu orice pret de fata, initial crezusem ca este un eveniment la care are neaparat nevoie de oameni care sa asiste (ma intrebam de ce ar avea nevoie de un om tocmai de la Iasi, de peste dealuri si vai, de peste rauri si lacuri, de la sute de km departare de capitala!?). Nici macar cu o zi inainte nu imi spusese care este rolul meu in acea zi, insa nici eu nu m-am grabit sa aflu. La fata locului am constat cu bucurie ca erau destul de multi prezenti, invitati, autori, prieteni, partizani etc. Cateva detalii am depistat cand imi spusese in dimineata aceea daca mai am ceva carti ale mele, pentru a fi prezentate in cadrul lansarilor. Din fericire mai aveam vreo cinci exemplare din „Despre ingeri… La taclale”. Am pornit mai devreme pentru a fi de fata la sosirea tuturor. Au sosit invitatii, au sosit cele lai importante persoane, autoarele si autorul, a fost si televiziunea romana, daca nu ma insel chiar TVR Cultural, au trecut pe rand in fata microfonului, Mihail Gramescu, coordonatorul volumului de proza contemporana feminina „Paradisuri Inselatoare”, cateva dintre autoarele care au reusit sa fie de fata, precum si autorul volumului de versuri „Cafeneaua de nisip”, Constantin Kapitza.De departe, cele mai pitoresti personaje care au facut parte din strategia de destindere a evenimentului, au fost Geo Calugaru , care a facut o succinta prezentare a celor doua carti aflate in momentul botezului, precum si cateva referinte critice care sa puna in valoare, pe de-o parte, autorii volumelor aniversate, iar pe de alta parte, sa descrie intentiile, imaginile si sugestiile prozelor si poemelor lansate de acestia; si a Domnului Gheorghe Grosu , care a reusit sa ne faca sa zambim din cand in cand, destinzand atmosfera cu o serie de epigrame ce vizau ori autorii, ori cartile lor. Initial chiar crezusem, tinand cont de faptul ca parea destul de invarsta, era insasi Pastorel, insa doar pentru putina vreme, caci ii auzisem intre timp numele.
vezi critică şi analiză literară asupra cărţilor de mai sus la următoarele linkuri:
Cateva cuvinte despre Editura Granada, sub sigla careia s-au nascut cele doua carti, ne-au fost oferite de Mihai Gramescu, cel care a trebuit sa vorbeasca cateceva si despre autoarele selectate, pe care le-a citit si le-a adunat laolalta intre aceleasi coperti, precum si despre prietenul si amicul sau, aflat la a cincea carte de autor, Constantin Kapitza, un poet care abia la o varsta inaintat reuseste sa se impuna ca o valoare.Fiecare autoare a citit cate un fragment din opera sa, mai timid in cazul celor de gen feminin, care cu greu au reusit sa stapaneasca emotiile evidente, multe dintre ele fiind la primul lor eveniment de acest gen. In ceea ce il priveste pe Domnul Kapitza, poemele sale, cu o incarcatura deosebita, care, desi se ascund dupa un paravan construit, caramida cu caramida, din cuvinte simple, metafore si epitete intr-un registru destul de mistic, se observau foarte putine emotii. Atat emotiile cat si stapanirea de sine au oferit un alt prilej pentru ca Grosu sa recite alte epigrame cu specific, pe care sincer, nu stiu de unde le scotea, pentru ca le citea de pe o foita pe care aveam impresia ca a scris chiar in acele momente in timp ce altii vorbeau. Abia dupa acest moment am inteles care era rostul prezentei mele acolo. Am fost invitat sa spun cateva cuvinte despre cartea mea, despre Clubul Unesco Quasar, al carui membru eram si despre cum se poate promova o actiune si o activitate culturala, precum cea la care participam. Dupa ce le-am prezentat cine eram si ce cautam eu acolo, povestindu-le despre originalitatea cartii si inedutul ei, dupa ce le-am spus in cateva fraze ce insemna a fi membru intr-un cenaclu cu o istorie de 30 de ani, dar care a inceput sa isi schimbe orientarea dinspre literatura strict SF si F, catre literatura SF, F si nu numai, adresandu-le invitatia la Iasi in una din sedintele de cenaclu, si dupa ce le-am aratat cat de mult conteaza o promovare culturala in mediile virtuale, construidu-se bloguri de prezentare, unde se pot propune idei si se pot vinde cu drepturi de autori carti si produse culturale de aproape orice fel, am fost vizat si eu de catre personajul responsabil cu buna dispozitie, construindu-mi o epigrama in care eram privit ca moldovean de la Iasi. A trebuit sa ma scuz si sa fac o remarca rectificatoare, cum ca, fiind prezentat ca invitat de la Iasi, unde ce-i drept imi desfasor activitatea, eu ma recomand avrigean, din apropierea Sibiului, fiind nascut si crescut in ardeal. Imediat dupa aceasta remarca, a aparut epigrama despre mine nu ca moldovean ci ca sibian.In cele din urma, maestrul de ceremonii, Mihail Gramescu a facut invitatia de a ciocni un pahar in cinstea autorilor si a cartilor care le fac cinste, moment prin care s-a oferit prilej de a discuta cu autorii, de a face schimb de date de contact si de a face schimb de opinii.Dincolo de orice inconveniente, inevitabile in astfel de momente, fie din cauza locatiei, fie din cauza organizatorilor, lansarea color doua carti ale Editurii Granada a fost un eveniment placut, o manifestare culturala care a incercat sa aduca de fata cateva autoare din Bucuresti si din provincie, alaturi de cei care s-au bucurat pentru antologia in care au aparut. Mihail Gramescu a reusit sa alcatuiasca o antologie care sa propuna un nou concept, iar cum un concept se naste ori prin sinteza, ori prin analiza, putem spune ca intr-adevar, atunci cand avem in discute proza feminina, vorbim despre un concept a carui ilustratie o putem intalnii intre copertile cartii propuse de dumnealui la aceasta lansare de carte.Nu sunt eu in masura sa vorbesc despre cartile lansate, dar voi lasa cuvintele Domnului Geo Calugaru sa vorbeasca despre ele.
vezi critică şi analiză literară asupra cărţilor de mai sus la următoarele linkuri:
Cateva cuvinte despre Editura Granada, sub sigla careia s-au nascut cele doua carti, ne-au fost oferite de Mihai Gramescu, cel care a trebuit sa vorbeasca cateceva si despre autoarele selectate, pe care le-a citit si le-a adunat laolalta intre aceleasi coperti, precum si despre prietenul si amicul sau, aflat la a cincea carte de autor, Constantin Kapitza, un poet care abia la o varsta inaintat reuseste sa se impuna ca o valoare.Fiecare autoare a citit cate un fragment din opera sa, mai timid in cazul celor de gen feminin, care cu greu au reusit sa stapaneasca emotiile evidente, multe dintre ele fiind la primul lor eveniment de acest gen. In ceea ce il priveste pe Domnul Kapitza, poemele sale, cu o incarcatura deosebita, care, desi se ascund dupa un paravan construit, caramida cu caramida, din cuvinte simple, metafore si epitete intr-un registru destul de mistic, se observau foarte putine emotii. Atat emotiile cat si stapanirea de sine au oferit un alt prilej pentru ca Grosu sa recite alte epigrame cu specific, pe care sincer, nu stiu de unde le scotea, pentru ca le citea de pe o foita pe care aveam impresia ca a scris chiar in acele momente in timp ce altii vorbeau. Abia dupa acest moment am inteles care era rostul prezentei mele acolo. Am fost invitat sa spun cateva cuvinte despre cartea mea, despre Clubul Unesco Quasar, al carui membru eram si despre cum se poate promova o actiune si o activitate culturala, precum cea la care participam. Dupa ce le-am prezentat cine eram si ce cautam eu acolo, povestindu-le despre originalitatea cartii si inedutul ei, dupa ce le-am spus in cateva fraze ce insemna a fi membru intr-un cenaclu cu o istorie de 30 de ani, dar care a inceput sa isi schimbe orientarea dinspre literatura strict SF si F, catre literatura SF, F si nu numai, adresandu-le invitatia la Iasi in una din sedintele de cenaclu, si dupa ce le-am aratat cat de mult conteaza o promovare culturala in mediile virtuale, construidu-se bloguri de prezentare, unde se pot propune idei si se pot vinde cu drepturi de autori carti si produse culturale de aproape orice fel, am fost vizat si eu de catre personajul responsabil cu buna dispozitie, construindu-mi o epigrama in care eram privit ca moldovean de la Iasi. A trebuit sa ma scuz si sa fac o remarca rectificatoare, cum ca, fiind prezentat ca invitat de la Iasi, unde ce-i drept imi desfasor activitatea, eu ma recomand avrigean, din apropierea Sibiului, fiind nascut si crescut in ardeal. Imediat dupa aceasta remarca, a aparut epigrama despre mine nu ca moldovean ci ca sibian.In cele din urma, maestrul de ceremonii, Mihail Gramescu a facut invitatia de a ciocni un pahar in cinstea autorilor si a cartilor care le fac cinste, moment prin care s-a oferit prilej de a discuta cu autorii, de a face schimb de date de contact si de a face schimb de opinii.Dincolo de orice inconveniente, inevitabile in astfel de momente, fie din cauza locatiei, fie din cauza organizatorilor, lansarea color doua carti ale Editurii Granada a fost un eveniment placut, o manifestare culturala care a incercat sa aduca de fata cateva autoare din Bucuresti si din provincie, alaturi de cei care s-au bucurat pentru antologia in care au aparut. Mihail Gramescu a reusit sa alcatuiasca o antologie care sa propuna un nou concept, iar cum un concept se naste ori prin sinteza, ori prin analiza, putem spune ca intr-adevar, atunci cand avem in discute proza feminina, vorbim despre un concept a carui ilustratie o putem intalnii intre copertile cartii propuse de dumnealui la aceasta lansare de carte.Nu sunt eu in masura sa vorbesc despre cartile lansate, dar voi lasa cuvintele Domnului Geo Calugaru sa vorbeasca despre ele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu